Offline Message

Ce am gasit azi pe Yahoo Messenger (mesaj offline si mai mult ca sigur - mass):

Evident, femeia este mai slaba decat barbatul in planul fizic; dar puterea femeii este imensa. Aceasta putere se gaseste intr-un magnetism special pe care ea il poseda sub forma unor particule subtile ce pleaca din fiinta sa. Femeia nu detine cea mai mare putere in planul fizic, ci in acela al emanatiilor eterice, iar daca anumiti barbati vad in ea o vrajitoare, o magiciana sau o zana, este tocmai din cauza acestui magnetism pe care l-a primit de la natura. Datorita acestor emanatii, femeile sunt capabile sa formeze corpuri de natura eterica. Ajunge ca o Fiinta Suprema, un salvator al lumii sa ofere germenele unei realizari sublime, Imparatia Domnului pe pamant, si toate femeile impreuna vor putea , datorita emanatiilor lor, sa construiasca corpul acestui copil colectiv.

Am citit si recitit de cateva ori. Tot nu am reusit sa imi dau seama care e ideea principala (trecand peste faptul ca nu inteleg de ce mi`a fost trimis acest mesaj, in primul rand). As putea sa dau vina pe ora tarzie - 3 a.m. Dar poate tu citesti chestia asta la o ora la care ai mintea limpede. Poti sa imi explici si mie cam despre ce este vorba in textul de mai sus?

 

Cat de norocos te simti? :)

Nu stiu cum e pe la altii, dar la mine in zona e o caldura insuportabila. Daca stau in casa - chipurile sa ma feresc de soare - e prea cald, ma simt la un leu in cusca. Sa ies afara - ar fi o nebunie totala; am comis`o ieri, cand am zis sa dau o tura prin oras. Neinspirata alegere - m`am intors si m`am oprit direct sub dus. Phewww, nu mai vine odata toamna?

In asteptare, hai sa ne racorim si noi - ca multi altii - cu un concurs. Cine se mai inscrie?

 

Vecinul de la 3 si balconul din dotare

Se pare ca intre mine si vecinul de la 3 exista un fel de telepatie. Negativa. Fara nici un fel de exceptie, de fiecare data cand spal rufe si vreau sa le intind pe sarme afara, pe vecinul meu il apuca harnicia, mai precis - isi spala balconul.

Chestia asta nu e de azi - de ieri, ci dureaza de ani buni. Am purtat discutii pe tema asta, unele mai pasnice, altele mai putin pasnice, dar care nu au rezolvat nimic. De multe ori, cand am deja rufele intinse, omu` se apuca de curatenie, fara sa arunce un ochi un pic mai jos (eu stau la etajul 1), sa vada ca toata apa care se scurge din balconul lui cade pe hainele intinse la uscat. Nu o data am fost nevoita sa bag la spalat de doua ori in aceeasi zi aceleasi haine, intrucat - dupa prima curatare - isi revarsa si vecinu` zoaiele de la inaltime, fix peste ele… La un moment dat tin minte ca mi`am gasit rufele de pe sarma patate cu un fel de grasime… nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi putut fi si de ce cineva ar fi simtit nevoia sa arunce asa ceva pe geam..

Ideea e ca azi s`a repetat schema…  Am vrut sa intind rufele afara, sa profit de vremea frumoasa, sa se usuce repede. Dar de sus de la etajul 3 picurau diverse chestii… 

Voi cum stati la capitolul spalat/curatat balconul?  Tot asa, de cateva ori pe saptamana, cu suvoaie de apa revarsate peste vecinii de dedesubt?

 

De ce?

De ce oare, atunci cand un politist e pus intr`o intersectie sa dirijeze traficul, de cele mai multe ori acesta din urma e mai mult ingreunat decat fluidizat?

 

Concordanta timpurilor

De la o vreme, parca trece timpul mai repede. Nu vi se pare?

Ma gandesc cu nostalgie la anii in care asteptam cu nervii intinsi la maxim sesiunea de vara - care, printre altele, parea interminabila - numai din dorinta de a trece mai repede prin ea, pentru a ajunge la vacanta pe care ne`o doream cu totii. Fara cursuri, seminarii, vanatoare de credite (pt examene), cursuri xeroxate, data limita de predare a eseurilor care reprezentau 50% din nota finala… Si gata! Doar vara, vacanta, dolce far niente… Suportam cu stoicism toate “neajunsurile” stresiunii, numai pentru ca stiam ca la capatul ei se afla rasplata binemeritata…

Azi am realizat ca e deja mijlocul lui august (un pic acronica? putin spus!). Ca vara e pe sfarsite. Si nici n`am simtit cand au trecut lunile. Unde s`a dus anotimpul vacantei? Pana acum, timpul era masurat in  functie de hopurile care trebuiau depasite - o admitere, o sesiune, inca o sesiune, un nou an de studiu etc. Simteam un fel de evolutie, ca ma indrept spre ceva, ca nu stau pe loc. Asa m`am obisnuit. E greu sa “supravietuiesc” acum fara astfel de repere. Nu mai stiu care e de fapt unitatea de masura a timpului…

Feel that your heart stopped forever inside the city walls
Feel that I’m caught in those sleepy arms of time
Feel that I’ll fall like a leaf that died last night
And forever and ever will fall,
Embolded in a lonely night by time,
By time…
By time…
TIME